Arnhild Lauveng

I morgen var jeg alltid en løve

Ein Buch, das Mut macht: Eindrucksvoll schildert die Psychologin Arnhild Lauveng ihren Weg aus der Schizophrenie Seit ihrer Jugend litt Arnhild Lauveng an Schizophrenie, die als unheilbar diagnostiziert wurde. Fast zehn Jahre ihres Lebens verbrachte sie in der Psychiatrie. Doch die junge Frau überwand nicht nur die Krankheit, sondern auch das Gesundheitssystem, das sie gefangen hielt. Heute ist sie klinische Psychologin, gefragte Referentin und erfolgreiche Autorin.

wie ich die Schizophrenie besiegte

Morgen bin ich ein Löwe

wygrana walka ze schizofrenią

Byłam po drugiej stronie lustra

Un voyage en schizophrénie

Demain j'étais folle

For ten years, Arnhild Lauveng suffered as a schizophrenic, going in and out of the hospital for months or even a year at a time. A Road Back from Schizophrenia gives extraordinary insight into the logic (and life) of a schizophrenic. Lauveng illuminates her loss of identity, her sense of being controlled from the outside, and her relationship to the voices she heard and her sometimes terrifying hallucinations. Painful recollections of moments of humiliation inflicted by thoughtless medical professionals are juxtaposed with Lauveng’s own understanding of how such patients are outwardly irrational and often violent. She paints a surreal world—sometimes full of terror and sometimes of beauty—in which “the Captain” rules her by the rod and the school’s corridors are filled with wolves. When she was diagnosed with the mental illness, it was emphasized that this was a congenital disease, and that she would have to live with it for the rest of her life. Today, however, she calls herself a “former schizophrenic,” has stopped taking medication for the illness, and currently works as a clinical psychologist. Lauveng, though sometimes critical of mental health care, ultimately attributes her slow journey back to health to the dedicated medical staff who took the time to talk to her and who saw her as a person simply diagnosed with an illness—not the illness incarnate. A powerful memoir for sufferers, their families, and the professionals who care for them.

A Memoir

A Road Back from Schizophrenia

Timp de 10 ani Arnhild Lauveng a suferit de schizofrenie, fiind internată frecvent. Cartea de față oferă o rară ocazie de a intra în universul schizofreniei și a descoperi o lume suprarealistă, uneori plină de teroare, alteori plină de frumusețe, în care experiențele descrise sunt copleșitoare – pierderea identității, sentimentul de a fi controlată din exterior, relația cu vocile pe care le auzea și cu halucinațiile uneori terifiante. Când a fost diagnosticată cu schizofrenie, autoarei i s-a comunicat că va trebui să trăiască cu această boală toată viața. Azi se consideră „fostă schizofrenică", nu mai are nevoie de medicamente și lucrează ca psiholog clinician. Deși critică de multe ori sistemul medical, autoarea atribuie revenirea ei treptată la sănătate personalului dedicat care a fost disponibil pentru a vorbi cu ea și a o vedea ca pe o persoană diagnosticată cu o tulburare, și nu ca o întrupare a unei tulburări. Arnhild Lauveng a studiat la Universitatea din Oslo și acum lucrează ca psiholog clinician. A fost premiată în 2004 pentru deschiderea ei de a-și prezenta lupta cu boala psihică. Tânjeam cu disperare după sânge, foc și balauri, dar mă găseam într‑o ceață tot mai deasă, așa c‑am început să mă zgârii până la sânge ca să simt că trăiesc și ca să mă conving că încă‑mi mai curge sânge în vene. Comunicam tot mai des cu Căpitanul și cu ceilalți, iar simțurile mele erau tot mai puțin demne de încredere, așa că mergeam la toaleta fetelor și mă luptam cu Căpitanul și cu lupii. Mă loveam peste față, mă mușcam de mâini și mă dădeam cu capul de perete ca să oblig vocile să tacă. Deși alegeam cabina de toaletă cea mai evitată și mai izolată, tot am fost descoperită în cele din urmă. Eleva cea silitoare se țicnise de‑a binelea - Arnhild Lauveng Îmi era realmente dor de un prieten. De cineva care mă cunoștea și căruia îi păsa de mine pentru că îi plăcea ca, dintre toți, să fie cu mine, și de cineva care mă știa ca fiind Arnhild, și nu un diagnostic. Și mie îmi fusese dor de ea, ca om și ca personalitate, pentru că era exact așa cum era și nu putea fi înlocuită de nimeni alta și pentru că relația pe care o avuseserăm era a noastră și de aceea avea pentru noi o semnificație cu totul specială. Abia așteptasem să fim iar împreună. Însă tocmai de aceea era și mai greu s‑o întâlnesc, să fiu cu ea și, în același timp, să nu‑i fiu aproape. Faptul că eram împreună și, cu toate astea, nu ne regăseam, era mult prea greu de suportat - Arnhild Lauveng

O călătorie în lumea schizofreniei

Mâine eram veșnic leu

A gripping memoir that challenges our perceptions and understanding of schizophrenia.

Arnhild Lauveng

About

Books

Join the club