Nora Iuga

Lebada cu doua intrari

roman

Sexagenara şi tânărul

Adela Greceanu

Elena Vlădăreanu

Moni Stănilă

Constantin Acosmei

Sarah Coolidge (editor)

Emil-Iulian Sude

Ioan Flora

Anastasia Gavrilovici

Along the eastern edge of Europe, Romania’s vibrant poetry scene perches on the Black Sea. And in Cigarettes Until Tomorrow, with black humor and in cutting, contemporary language, eight featured Romanian poets assemble a series of profound moments from their daily lives. Tanks invade while soccer games go down to the last minute; there are lonely cemeteries and urine-soaked sheets and endless Instagram reels. And what results is a stunning portrait of all our lives in the 21st century—the cycles of outrage, boredom, and ecstasy—as we get to see ourselves from an entirely new viewpoint.

Romanian Poetry

Cigarettes Until Tomorrow

Harald și luna verde

Günter Grass

Toba de tinichea

Alături cu drumu

poem dramatic

Mai drăguţ decît Dostoievski

versuri

Spitalul manechinelor

Inima ca un pumn de boxeur

Ascultă cum plâng parantezele

Gheorghe Grigurcu

Angela Marinescu

Constantin Abaluta

Ion Pop

Vasile, Petre Fati

Vasile Igna

Nicolae Prelipceanu

Constanta Buzea

George Almosnino

Le choix des poètes de cette anthologie revient à Constantin Abaluta, poète, prosateur, auteur d'une grande anthologie en roumain, La Poésie roumaine après le proletcultisme. Les poètes de cette anthologie font preuve d'une fidélité à soi-même, en dépit du désespoir qui émerge de leurs textes. Leur regard semble percevoir le petit monde du quartier, le quotidien, opposé au macrocosme politique.

Douze poètes roumains

mic dicționar

Scriitori străini

Lebăda cu două intrări

De ce Autobuzul cu cocosati? Pentru ca sint familii pe lumea asta, familii de sfinti, de martiri, de invingatori, familii de tortionari, de turnatori, de intransigenti, de fanatici, familii de infirmi... Infirmii sint cei mai frumosi fiindca nu seamana cu ceilalti, lor le lipsesc partile de vanitate, ei stiu sa puna-n-n loc bucati intregi de iertare si bucatile de iertare sint aripi luminoase de ingeri... Iertati-ma, as putea sa pling acum sugrumind cu sete razbunatorul din voi, incepind cu razbunatorul din mine. Nora Iuga

Autobuzul cu cocosati

Jurnalul berlinez Berlinul meu e un monolog – cu cele doua parti ale sale Fasanenstrasse 23 si Stuttgarterplatz 22 scrise la un interval de zece ani – surprinde personalitatea unui oras benefic si malefic totodata care te seduce si te sperie deopotriva fixeaza imaginea unui organ viu care respira pulseaza celulele lui reproducandu-se vertiginos ca pe lamela unui microscop planetar. Dar aceasta nu este pur si simplu o carte despre fabulosul oras din doua lumi ci o carte despre Berlinul unic si irepetabil al fascinantei si seducatoarei scriitoare Nora Iuga al carei monolog sta sub semnul unei replici memorabile: „Berlinul sunt eu“.„Cel mai grozav scriu in cap mergand pe strazi asa am scris prima parte a jurnalului pe banci in parcuri in cimitire in trenuri in bistrouri. Ultima parte am scris-o mai mult in casa la birou; soarele era tot mai palid si mai stins. Vara si toamna mai sunt mese pe trotuar atunci mori sa auzi ce vorbesc oamenii sa vezi cum se privesc daca se iau de mana daca isi scot pantoful sa-si mangaie cainele cu talpa goala. Acum vara si toamna se grabesc sa plece cat mai devreme acasa si Berlinul se arata tot mai sters de fapt el nici nu exista decat in oglinda mea adica in chipul meu in aerul meu in mana mea care scrie. Berlinul asta nu mai e decat o mica parcela inclusa printr-un partaj arbitrar unui teritoriu nelimitat numit Nora Iuga (in slava veche numele asta ar putea fi talmacit prin Nord-Sud paradoxul perfect in care s-ar putea intalni polul frigului cu cel al caldurii). De aceea nu e vina mea daca uneori Berlinul asta e o biata umbrela imprumutata de la un hotel de trei stele de pe Nestorstrasse pe care Nora Iuga o uita in S-Bahn dar nu-si face griji fiindca maine o va gasi cu siguranta la depozitul de obiecte uitate.“ (Nora Iuga)

Berlinul meu e un monolog

Un du-te-vino captivant între dezbaterea din jurul unei fetițe de 11 ani, însărcinată în luna a șasea, și poveștile autobiografice. În Hai să furăm pepeni sunt narate întâmplări savuroase ori cutremurătoare, pretext al unor reflecții uneori amare, alteori apologetice, memorialistica întâlnindu-se în mod fericit cu ficțiunea. „Fluxul conștiinței“, deși prezent, nu înlocuiește intriga, romanul nefiind unul „intelectualizant“, ci unul în care filonul de autentic prozator al Norei Iuga transpare fără străduință.

Hai să furăm pepeni

Corina Sabău

Blocul 29, apartamentul 1

Angela Baciu

În mai drăguţ decât dostoievski, Nora Iuga şi Angela Baciu poartă un dialog într-un ritm alert, colocvial, abundând în calambururi, satiră politică, observaţii cotidiene, referiri la lecturi, la lumea artistică, la evenimente de senzaţie cu coloratură locală. Cartea este împărţită în 25 de tablouri scurte, în care se urmăreşte foarte subtil firul unei poveşti sentimentale: două femei aşteaptă sosirea unui bărbat iubit, mister T., care trebuie să se întoarcă la ele încununat de glorie de la vânătoarea de lei. Fiecare tablou se încheie cu intervenţia Corului Antic. Limbajul – un exerciţiu de virtuozitate combinatorie – face multiple referiri la expresiile şi ticurile verbale folosite azi în exces. Volumul are o accentuată tentă dadaistă, putând fi considerat un demers îndrăzneţ de reînviere a avangardei.

mai dragut decit dostoievski

Nora Iuga

About

Books

Join the club