Elizabeth Hickey

Sărutul Pictat

Alecsia Dima

Primul meu contact cu Klimt a fost anul trecut, când boboacă fiind, profa de romana ne-a pus să facem un proiect care includea tabloul Sărutul lui Gustav Klimt. Făcând cercetari pentru proiect, am aflat o mica parte din inside-urile poveștii din spatele tabloului, dar anumite întrebări încă nu-mi primiseră răspuns. Cine era, așadar, Emilie Flöge?

De fiecare dată când ajungeam în librarie si treceam pe lângă standul Editurii Nemira, ochii îmi fugeau fară să vreau la minunăția asta de copertă, dar de fiecare dată se întampla să plec cu câte altceva. La sfârșitul lunii trecute am zis că n-o să se mai întâmple, așa că am plasat comanda pe primul site pe care am văzut-o disponibilă, și mi-am pus, în sfârșit, mâinile pe ea.

Despre ce este Sărutul pictat?

Gustav Klimt avea o muză secretă. Aceasta este povestea ei.

Tulburătoarea poveste de iubire dintre pictorul vienez Gustav Klimt și creatoarea de modă Emilie Flöge, femeia care a pozat pentru capodopera Sărutul și al cărei nume artistul l-a șoptit cu ultima suflare, pe patul de moarte. Viena, 1886. Un oraș al cafenelelor elegante, al operei și al unei comunități artistice în plină efervescență. Emilie, de numai 12 ani, cunoaște un pictor fermecător, dar controversat. Angajat de tatăl ei ca să-i dea lecții de desen, Klimt îi prezintă lui Emilie lumea boemă a artiștilor, a modelelor senzuale și a bogaților decadenți, care deopotrivă o înspăimântă și o fascinează.

Pe măsură ce Emilie crește și devine o creatoare de modă faimoasă, povestea de dragoste se transformă într-o poveste despre artă, din care se naște unul dintre cele mai cunoscute și mai îndrăgite tablouri din istorie: Sărutul lui Klimt.

Gustav Klimt a fost unul din cei mai importanți pictori și decoratori austrieci, un personaj foarte controversat în epoca sa din cauza ipostazelor în care surprindea frumusețea corpului feminin. În ultimii câțiva ani, Klimt a reintrat în atenția publicului cu câteva tablouri celebre, printre care Sărutul, Portretul Adelei Bloch-Bauer I, Judith şi Holofern.

La un search rapid pe internet, singurele câteva vagi informații legate de Emilie Flöge sunt asociate cu Klimt. Cu o etichetă în frunte de muză și posibilă amantă a lui Klimt, viața și cariera a sa de la începutul secolului XIX sunt umbrite de popularitatea bărbatului. Prin cartea sa, Elizabeth Hickey aduce în atenția publicului o frântură – mai mult sau mai puțin reala – din cine a fost cu adevărat și ce a făcut Emilie Flöge. Pentru că, Sărutul pictat este mai mult decât povestea celebrului tablou. Este povestea femeii care a servit ca inspirație – copilăria, greșelile, împlinirile și lupta sa pentru afirmare.

Scopul ficțiunii istorice nu este acela de a reda trecutul exact așa cum a fost – o misiune imposibilă -, ci să-și imagineze cum ar fi putut să fie.

În nota autoarei, aceasta menționează că opera este o combinație între ficțiune și realitate, căci nu se poate cunoaște sigur, istoric vorbind, ce s-a întamplat cu adevărat între cele doua personalități asupra cărora cade atenția, și nici acuratețea descrierii sentimentelor. Cu toate astea, un lucru este cert Gustav Klimt a iubit-o și admirat-o pe Emilie, iar ea l-a iubit și admirat pe el. Că e vorba de o relație romantică sau una pur platonică, asta ramâne încă nedescoperit.

Elisabeth Hickey ne arată peisajul fermecator al Vienei la sfârșit de secol XIX, o lume a dramelor, a petrecerilor pline de bârfe, a modelelor senzuale și, mai presus de toate, o lume impregnată cu viziunea artiștilor boemi austrieci, care te înspăimântă și fascinează în același timp. Descrierea străzilor, a clădirilor și a micilor cafenele de la colț de stradă te transportă în atmosfera specifică anilor, iar pe mine, personal, nu m-a lăsat să pun cartea jos din mână. Am avut ocazia să ajung de două ori în Viena până acum, și m-am declarat de nenumărate ori îndrăgostită de oraș și atmosferă, iar Sărutul pictat m-a purtat pe aceleași străzi încărcate de poveste.

Deși nu am avut o afinitate pentru personajul lui Klimt în mod deosebit, dinamica dintre Gustav și Emillie este debordantă. Da, simțeam nevoia să îi scutur puțin odată la câteva capitole, dar n-am cum să neg asta. La început relația mi s-a părut putin greu de digerat din cauza diferenței considerabile de vârstă dintre ei, mai ales în contextul în care Emillie avea doar 12 ani când s-au întâlnit. Cu toate acestea, evoluția a fost intrigantă, iar relația s-a transformat în ceva minunat, cu o anumită profunzime aparte.

Împărțită în trei părți care se întrepătrund – trecutul, prezentul și mici descrieri ale celor mai cunoscute tablouri ale lui Klimt, pe parcursul cărții am simțit nevoia de îndrumarea atotștiutorului Google în anumite situații. Apar mai multe figuri artistice cunoscute, dar nu sunt conturate foarte bine detaliile și contextul istoric, așa că am avut nevoie de un research pe cont propriu. Cred că puteau fi adaugate de către autoare puțin mai multe detalii, sau, de ce nu, note de subsol care să lămurească. De asemenea, un alt aspect care mie mi-a dat bătăi de cap a fost portretizarea celorlalte femei din viața lui Klimt, mai ales Adele Bloch-Bauer, care a părut mai mult personaj negativ în ochii cititorului.

A pictat o lume lipisă de ipocrizie, unde oamenii erau liberi să iubească pe oricine alegeau, indiferent de vârstă, clasă socială sau bună-cuviință, și până atunci mă intrebasem dacă el chiar era interesat să transforme societatea în favoarea tuturor sau dacă doar voia să faca ce îi plăcea fără să fie criticat pentru asta.

Dacă Emilie Flöge a fost măcar pe jumătate atât de fascinantă precum vrea Hickey să o contureze, merită mai multă atenție. Nu pentru că lumea ar duce lipsă de femei puternice, ci pentru că, uneori, multe dintre ele sunt umbrite de fapte ale contempornilor bărbați. Așadar, dacă vreți o poveste de dragoste mai specială, care să iasă din tipar, intrați în universul lui Emillie, și citiți-i povestea.

Nona G

This is a book I bought for the cover. I do not consider myself an art connoisseur, but I grew up with a mother who filled the house with art albums and I learned to appreciate and even love the works of some painters. Gustav Klimt is one of those painters. One of the reasons I wanted to visit Vienna was to see "The Kiss" up close and I was definitely not disappointed (small tangent - "The Kiss" is on display at the Belvedere palace, which is, in itself, a work of art and by far my favourite place in Vienna).

With this in mind (and my long-term appreciation of historical fiction and books that are inspired by famous paintings), it was a no-brainer that I had to pick up this book when I saw it in the bookstore. But it left me cold, unfortunately, and I an starting to believe that most historical fiction writers adopt the same formula that they perpetuate over and over again, for the sake of releasing a mildly successful book that works for a certain type of reader. I am starting to believe I am not that reader anymore.

The book's focus is the relationship between Gustav Klimt and his long-term friend Emilie Flöge. I say friend because there is no historical proof that they have ever been more than very good friends (not even in their frequent correspondence). Herein lies my first problem with the novel - the way the relationship is presented and even the poor characterization of historical figures, which does not match what we know about them. Emilie herself is portrayed as an insecure woman and her successes were mostly attributed to her relationship with Klimt, but she was a prosperous business women in her own right.

The other problem I have is the scarcity of historical context. I love historical fiction books that give me context, that place the story in the larger backdrop of the era when it takes place. There are very few references to the Secession (the art movement started by Klimt) and even fewer to the social and political environment of the era (mind you, the events take place in the years preceding WWI).

I'm not saying it's not an enjoyable read, a "what if story" that tickles the imagination, but I wish historical fiction writers would employ more responsibility in doing research and presenting the facts closer to their reality, instead of just riding on famous people's coattails to release an easy win. I didn't even feel much enthusiasm from the author towards the period and the people she was writing about.

This book works as a vacation read and may incite people's interest to find out more about the Secession, Art Nouveau and Klimt in general, but it is far from being a true historical fiction and does not do justice to either the painter, Emilie Flöge or the era in which they lived and created.

Sărutul Pictat

Reviews