Emmanuel Carrère

« Limonov n’est pas un personnage de fiction. Il existe. Je le connais. Il a été voyou en Ukraine ; idole de l’underground soviétique sous Brejnev ; clochard, puis valet de chambre d’un milliardaire à Manhattan ; écrivain branché à Paris ; soldat perdu dans les guerres des Balkans ; et maintenant, dans l’immense bordel de l’après-communisme en Russie, vieux chef charismatique d’un parti de jeunes desperados. Lui-même se voit comme un héros, on peut le considérer comme un salaud : je suspends pour ma part mon jugement. C’est une vie dangereuse, ambiguë : un vrai roman d’aventures. C’est aussi, je crois, une vie qui raconte quelque chose. Pas seulement sur lui, Limonov, pas seulement sur la Russie, mais sur notre histoire à tous depuis la fin de la Seconde Guerre mondiale ».

Limonov

A thrilling page-turner that also happens to be the biography of one of Russia's most controversial figures This is how Emmanuel Carrère, the magnetic journalist, novelist, filmmaker, and chameleon, describes his subject: "Limonov is not a fictional character. There. I know him. He has been a young punk in Ukraine, the idol of the Soviet underground; a bum, then a multimillionaire's butler in Manhattan; a fashionable writer in Paris; a lost soldier in the Balkans; and now, in the fantastic shambles of postcommunism, the elderly but charismatic leader of a party of young desperadoes. He sees himself as a hero; you might call him a scumbag: I suspend my judgment on the matter. It's a dangerous life, an ambiguous life: a real adventure novel. It is also, I believe, a life that says something. Not just about him, Limonov, not just about Russia, but about all our history since the end of the Second World War." So Eduard Limonov isn't fictional--but he might as well be. This pseudobiography isn't a novel, but it reads like one: from Limonov's grim childhood to his desperate, comical, ultimately successful attempts to gain the respect of Russia's literary intellectual elite; to his immigration to New York, then to Paris; to his return to the motherland. Limonov could be read as a charming picaresque. But it could also be read as a troubling counternarrative of the second half of the twentieth century, one that reveals a violence, an anarchy, a brutality, that the stories we tell ourselves about progress tend to conceal.

Limonov: The Outrageous Adventures of the Radical Soviet Poet Who Became a Bum in New York, a Sensation in France, and a Political Antihero in Russia

Sonia Grgas

Valeria M

Limonov non è un personaggio inventato. Esiste davvero: «è stato teppista in Ucraina, idolo dell'underground sovietico, barbone e poi domestico di un miliardario a Manhattan, scrittore alla moda a Parigi, soldato sperduto nei Balcani; e adesso, nell'immenso bordello del dopo comunismo, vecchio capo carismatico di un partito di giovani desperados. Lui si vede come un eroe, ma lo si può considerare anche una carogna: io sospendo il giudizio» si legge nelle prime pagine di questo libro. E se Carrère ha deciso di scriverlo è perché ha pensato «che la sua vita romanzesca e spericolata raccontasse qualcosa, non solamente di lui, Limonov, non solamente della Russia, ma della storia di noi tutti dopo la fine della seconda guerra mondiale». La vita di Eduard Limonov, però, è innanzitutto un romanzo di avventure: al tempo stesso avvincente, nero, scandaloso, scapigliato, amaro, sorprendente, e irresistibile. Perché Carrère riesce a fare di lui un personaggio a volte commovente, a volte ripugnante – a volte perfino accattivante. Ma mai, assolutamente mai, mediocre. Che si trascini gonfio di alcol sui marciapiedi di New York dopo essere stato piantato dall'amatissima moglie o si lasci invischiare nei più grotteschi salotti parigini, che vada ad arruolarsi nelle milizie filoserbe o approfitti della reclusione in un campo di lavoro per temprare il «duro metallo di cui è fatta la sua anima», Limonov vive ciascuna di queste esperienze fino in fondo, senza mai chiudere gli occhi, con una temerarietà e una pervicacia che suscitano rispetto. Ed è senza mai chiudere gli occhi che Emmanuel Carrère attraversa questa esistenza oltraggiosa, e vi si immerge e vi si rispecchia come solo può fare chi, come lui, ha vissuto una vita che ha qualcosa di un «romanzo russo».

Maic D

Un personaggio, o meglio una persona, che ha tutte le carte in regola per starti ampiamente sul culo e invece ti ritrovi a tifare per lui, a soffrire con lui è, in un qualche modo un po' bislacco, ad ammirarlo. Un bel libro e una vita incredibile.

Esta novela biográfica o biografía novelada reconstruye la vida de un personaje real que parece surgido de la ficción. Un personaje desmesurado y estrafalario, con una peripecia vital casi inverosímil, que le permite al autor trazar un contundente retrato

Daniel Carril

Fascinante en las primeras páginas y apabullante en las finales. No obstante, curiosamente encontré casi más interesantes y relevantes los fragmentos en los que el propio Limónov pierde parte de su protagonismo como tal y lo recoge el autor llevando al libro a zonas fronterizas con el ensayo. Creo que me hago mayor...

Great -and real- portrait of a man. And a moment of a country. Awesome book.

„Eduard Limonov — rebel politic și coșmarul cel mai cumplit al lui Putin.“ – The Guardian „Limonov nu este un personaj de ficțiune. El există. A fost un haiduc ucrainean; idol al underground-ului sovietic; cerșetor, apoi valet al unui miliardar din Manhattan; scriitor la modă parizian; soldat pierdut pe undeva, prin Balcani; și acum, în imensa harababură postcomunistă, bătrân șef charismatic al unui partid al tinerilor desperados. Personal, se consideră un erou, dar poate fi socotit și un ticălos. [...] viața lui romanescă și periculoasă spune ceva. Nu doar despre el, despre Limonov, nu doar despre Rusia, ci despre istoria noastră, a tuturor, de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial încoace.“ – Emmanuel Carrère Roman biografic sau biografie ficționalizată, cartea lui Emmanuel Carrère reconstruiește viața unui personaj real, ivit parcă din paginile unei cărți. Un personaj excentric, ambiguu, evaziv și schimbător, cu o viață aproape neverosimil de aventuroasă, care îi permite autorului să traseze un portret convingător al Rusiei din ultimii cincizeci de ani și în același timp să se lanseze într-o explorare uimitoare a paradoxurilor condiției umane. „Ca artist și politician, Limonov e, fără îndoială, unic și complex — un adevărat fenomen rusesc, o reflectare a intensității neobișnuite ce definește viața în Rusia. Și, aidoma țării din care vine, tocmai contradicțiile sale îl fac atât de viu. – The Guardian Intimistă, perspectiva lui Carrère este totodată istorică, ridicând în jurul eroului său echivoc și temerar o vastă și vibrantă scenă de teatru: URSS-ul izolat din anii lui Brejnev, apoi dezagregarea comunismului și, în fine, aruncarea Rusiei în capitalismul mafiot și într-un haos de proporții. „Carrère nu-și asumă niciodată poziția de judecător, însă știe să insereze în amplul său roman de aventuri puternic ancorat în real meditații profunde asupra destinului atât al individului, cât și al civilizațiilor.“ – Télérama Nu mai visează la o insurecție violentă, ci, mai degrabă, la o revoluție portocalie, cum tocmai se produsese în Ucraina. O revoluție pașnică, democrată, de care se teme cel mai tare Kremlinul pe care e gata să îl zdrobească prin indiferent ce mijloace. Iată de ce duce viața asta de om hăituit. Cu câțiva ani în urmă, a fost făcut praf cu bâte de baseball. Totul a reînceput, abia dacă a scăpat unui atentat. Numele îi figurează în fruntea listei «dușmanilor Rusiei», adică a oamenilor de suprimat, pe care oficinele apropiate puterii îi propun răzbunării poporului, făcându-le publice adresele și numerele de telefon. Ceilalți de pe listă erau Politkovskaia, ucisă cu o pușcă cu aer comprimat, ex-ofițerul FSB Litvinenko, otrăvit cu poloniu după ce denunțase deriva criminală a serviciilor secrete, miliardarul Hodorkovski, închis în Siberia pentru că a vrut să se bage în politică. Următorul e el, Limonov.

Pierre

Ferran

Named a Best Book of the Year by The New York Times and The Guardian (London) A thrilling page-turner that also happens to be the biography of one of Russia's most controversial figures This is how Emmanuel Carrère, the magnetic journalist, novelist, filmmaker, and chameleon, describes his subject: "Limonov is not a fictional character. There. I know him. He has been a young punk in Ukraine, the idol of the Soviet underground; a bum, then a multimillionaire's butler in Manhattan; a fashionable writer in Paris; a lost soldier in the Balkans; and now, in the fantastic shambles of postcommunism, the elderly but charismatic leader of a party of young desperadoes. He sees himself as a hero; you might call him a scumbag: I suspend my judgment on the matter. It's a dangerous life, an ambiguous life: a real adventure novel. It is also, I believe, a life that says something. Not just about him, Limonov, not just about Russia, but about all our history since the end of the Second World War." So Eduard Limonov isn't fictional-but he might as well be. This pseudobiography isn't a novel, but it reads like one: from Limonov's grim childhood to his desperate, comical, ultimately successful attempts to gain the respect of Russia's literary intellectual elite; to his immigration to New York, then to Paris; to his return to the motherland. Limonov could be read as a charming picaresque. But it could also be read as a troubling counternarrative of the second half of the twentieth century, one that reveals a violence, an anarchy, a brutality, that the stories we tell ourselves about progress tend to conceal.

Limonov

Reviews