Zygmunt Bauman

Vittorio Cigoli

Silvano Tagliagambe

Alessandro Balducci

Gianluca Bocchi

Mauro Ceruti

Lorenzo Ornaghi

Franco Purini

Gianfranco Dalmasso

Silvano Facioni

Jean-Jacques Wunenburger

Vicente Guallart

Pier Carlo Palermo

Antonio Piva

Pierfranco Galliani

Francesca Bonicalzi

Paolo Caputo

Joe Coenen

Valeria Erba

Maria Teresa Maiocchi

Gabriele Pasqui

Carlos Sambricio

Nelle sue espressioni concrete, l'architettura costituisce il punto generativo di un ordine che è insieme formale e civile. La sua azione ideativa e le sue determinazioni materiali creano e organizzano spazi e luoghi che sono anche politici. I grandi progetti dell'architettura, del pensiero e della società appaiono sostenuti, in modo particolare in questi anni, da considerazioni che vedono delinearsi in primo piano l'esigenza di nuovi principi ordinatori delle politiche del territorio che non solo si confrontano nell'insieme delle infrastrutture e della dotazione di servizi, ma incidono anche sui grandi temi del rapporto tra tutela della natura e ambiente costruito, della realizzazione della città multietnica e multiculturale, del senso e delle prerogative dei suoi spazi di vita e di socializzazione. Se la riflessione sul rapporto tra architettura e politica prende avvio intorno al difficile interrogativo di cosa sia la realtà attuale, occorre sottolineare come le componenti interpretative della filosofia, della psicologia, delle scienze sociali nei confronti dello spazio architettonico e della città, siano essenziali al pari di quelle operative del progetto e della pianificazione per giungere a formulare proposte condivise e, soprattutto, indirizzate ad una rinnovata qualità dell'esistenza individuale e associata.

italian/english text

Architettura e Politica. Architecture and politics

Societatea politică spre deosebire de „socialitate” – care provine în mod spontan din nevoile, obișnuințele și moravurile oamenilor – este o construcție artificială, deliberată și conștientă. Ce reprezintă și cum se manifestă imaginarul politic? Iată întrebarea pilon care stă la baza lucrării lui Jean-Jacques Wunenburger. Lucrarea cuprinde în primele două părți, o abordare antropologică asupra imaginarului politic, prezentându-i istoria: natura, formele și condițiile. Consecințele gândirii „politicului”; reflecția filosofică, care are ca scop clarificarea și clasificarea faptelelor „politicului” sunt prezentate la final, în încercarea lui Jean-Jacques Wunenburge de a surprinde, într-un mod cât mai obiectiv și exhaustiv posibil, „stratul” imaginar în domeniul politicului. Trei mari idei rezultă din această cercetare a imaginarului politic: 1) Marii gânditori au elaborat, de-a lungul timpului, în special, în Europa, „un ideal de viață colectivă ce se sprijină pe beneficiile inventării instituției politicului pentru a asigura reușita vieții umane în societate”. 2) Antropologia imaginarului are, printre altele, rolul de a aminti că valorile politice sunt relative, iar „promisiunile unei salvări doar prin Cetate sunt poate iluzii dezastruoase”. 3) Incursiunea prin imaginarul politic, propusă de Jean-Jacques Wunenburger, determină, în rândul cititorilor „nevoia de a reexamina și a reevalua locul și rolul imaginației în viață fiecăruia”. Potrivit autorului: „Amintiri ale trecutului, povestiri patriotice, reprezentări ale unei autorități, angajamente într-o rezistență față de o putere, speranță într-un viitor mai bun mobilizează altceva decât percepția și concepția abstractă. Imaginația ne permite să ne dăm un sens povestind o istorie de viață (individuală sau colectivă), să acceptăm o ordine asigurată de legi, să interpretăm semne și coduri ce stabilesc legături comune, să ne închipuim concret idealuri atemporale (ființă liberă, viață dreaptă, pace). Imaginația politică confirmă, la nevoie, faptul că omul trăiește din viziuni, previziuni, visuri, idealuri, ce nu ar deveni niciodată obligații potrivite unei rațiuni fără perpetua sa energie creatoare, aceea care umple golurile lăsate de natură și de realitate. Fără o facultate de a gândi irealul, suprarealul, am fi privați de libertate, care nu se exprimă niciodată mai mult decât atunci când putem refuza ceea ce există, dându-ne o imagine a posibilităților, decât inversând timpul destinului printr-o voință capabilă să schimbe ordinea lucrurilor”.

Imaginariile politicului

Bruno Traversi

Christelle Delaigue

L'importance de l'inconscient collectif dans la relation parents - enfants, élèves - enseignants. L'enfant ne naît pas tabula rasa : il vient au monde avec un "savoir" inconscient. - La question de la transmission qui taraude les pédagogues depuis l'émergence de l'Education nouvelle au XIXe siècle est à réinterroger à l'aune de la théorie d'un inconscient non seulement collectif, mais aussi psychoïde ou "neutre" (mi-physique mi-psychique) que Carl Gustav Jung théorise en partie avec Wolfgang Pauli, l'un des pères de la physique quantique. Quelle place donner à l'autorité? Comment l'inconscient met-il en rapport l'adulte éducateur et l'enfant ? Comment développer la totalité des dispositions de l'enfant harmonieusement ? Ces questions sont à considérer au regard de l'environnement de l'enfant, de son environnement virtuel sans limites, des partages et des influences des réseaux sociaux. Pour l'enseignant : comment "monter sur l'estrade?", Pauli s'interroge : à quelles conditions psychologiques et intellectuelles suis-je en mesure d'enseigner ? Avec Jung, Pauli associe le "savoir scientifique" et la connaissance de soi (individuation) comme deux aspects du savoir que doit incarner le "maitre". Les choix que fait la société en matière d'éducation sont relatifs aux connaissances scientifiques. Or, la physique quantique et la psychologie de l'inconscient de Jung, dans la première partie du XXe siècle, ont profondément boulversé la théorie de la connaissance, en redonnant une place aux Idées innées et, comme moyen de saisie du réel aux côtés de la raison, à l'introspection et à l'imagination, faculté de l'âme entre l'intellect et le corps.

inconscient collectif Enjeux pour l'individu et la société

Propos sur l'éducation selon Carl Gustav Jung

Jean-Jacques Wunenburger

About

Books

Join the club