Fiul diavolului vol 3

Continuare la volumul 2 Din fundul şanţului şi până în vârful întăririlor nu era nici un deget de teren care să nu-şi aibă alba lui scânteie. Totul era luminat, limpede, strălucitor, vârfurile stâncilor nu mai aveau umbre, se zăreau şi cele mai mici obiecte ca şi cum ar fi fost soare şi o şopârlă chiar cu greu ar fi putut găsi unde să se ascundă pe suprafaţa aceasta strălucitoare. Cu toate acestea, privirile lacome căutau în zadar pe cele trei fantome înalte cu mantalele lor roşii. Pieriseră. Prăpastia era sub picioarele lor, deasupra capetelor nu era decât o rampă peste care nu se putea trece. Negreşit că se deschisese pământul ca să-i adăpostească…