Lupul alb

Povestirea începe în anul 1719. Nicolas Treml de La Tremlays, un gentilom breton devotat libertăţilor provinciei Bretagne în cadrul regatului Franţei, ia hotărârea de a-l provoca la duel pe regent. Rezultatul acestei înfruntări va decide statutul provinciei. Dar bătrânul riscă privarea de libertate şi confiscarea averii. Ca nepotul său Georges să nu-şi piardă moştenirea, Nicolas încheie un acord cu vărul său Hervé de Vaunoy: terenurile vor fi în posesia lui Vanouy până când un urmaş al lui Nicolas le va revendica prezentând un testament şi o sumă de bani pentru a proba legitimitatea. Asigurat astfel, Nicolas Treml pleacă la Paris cu scutierul său, Jude Leker. Amândoi sunt întemniţaţi la Bastilia. În Bretagne, Hervé de Vaunoy încearcă să-l înece pe micul Georges, dar copilul este salvat de Jean Blanc, un ţăran albinos devotat trup şi suflet lui Treml. Totodată, copilul dispare. Douăzeci de ani mai târziu, pădurea Rennes devine bârlogul Lupilor – ţărani revoltaţi împotriva lui de Vaunoy şi a celor care îi oprimă. Şeful lor este supranumit Lupul Alb. Un favorit al contelui de Toulouse, căpitanul Didier, este trimis pentru a restabili ordinea.