Manual de psihiatrie socială și psihoterapie

Manualul de psihiatrie socială și psihoterapiereprezintă o inițiativă singulară în peisajul publicațiilor de specialitate din România, de tratare exhaustivă a unui domeniu puțin explorat. Intenția declarată a autorilor este introducerea unui limbaj obiectiv, dar totodată accesibil, pe înțelesul tuturor, care să deschidă calea unei comunicări reale între profesioniști și cei afectați de boala psihică. Folosind termeni mai puțin uzuali în limbajul de specialitate – confruntare, peisaj, atitudine fundamentală –, cartea introduce cititorului român noțiunea de psihiatrie socială, în care „celălalt“, așa cum este denumit în carte cel suferind de o boală psihică, este considerat egalul celui sănătos și tratat ca atare. Manualul vine în întâmpinarea cititorului care studiază pentru examenul de psihiatrie sau psihoterapie, indiferent de specializarea aleasă (asistent medical, medic, psiholog, nutriționist, ergoterapeut, kinetoterapeut). Totodată, el se adresează lucrătorilor în psihiatrie, precum și tuturor celor care au avut experiențe psihiatrice, fie ca pacienți, fie ca aparținători. „În psihiatria socială, accentul se pune pe confruntarea umană cu omul bolnav psihic, adică «celălalt», așa cum este numit atât de des în carte. Eu pot recunoaște în celălalt un egal. El este, în pofida alterității, un om deosebit de normal, la fel ca mine. Pot recunoaște însă și caracterul diferit, străin, pe care abia dacă îl înțeleg sau nu îl înțeleg deloc, și care îmi indică în mod clar o diferență față de celălalt. În psihiatria socială este întotdeauna vorba despre proiectarea acestei relații complexe, despre completitudinea percepției mele în ceea ce îl privește pe celălalt, despre atenția față de el și despre propria-mi disponibilitate pentru nou, pentru neașteptat. Ideea este de a învăța continuu.“